DICTIONAR SUBIECTIV
al realizatorilor
FILMULUI ROMANESC

Interviu cu Tudor Caranfil
realizat de Virgiliu Hodorogea
la GAUDEAMUS 2013

“În ceea ce priveşte tinerii regizori de acum, ei au venit imediat unul după altul ridicând împreună renumele cinematografiei româneşti. A fost “un adevărat val pentru cinematografia românească”.
Tudor Caranfil




Virgiliu Hodorogea: Bună ziua domnule Tudor Caranfil. Suntem în ultima zi a târgului Gaudeamus 2013 imediat după lasarea volumului dumneavoastră “DICTIONAR SUBIECTIV al realizatorilor FILMULUI ROMANESC”.
O singură întrebare aş dori să vă adresez şi anume - care vi s-a părut cel mai bun regizor român pe care l-aţi cunoscut în viaţa dumneavoastră şi care film realizat în România îl consideraţi cel mai bun în ultimii 50 de ani?

Tudor Caranfil: S-a făcut un referendum la care eu n-am participat pentru că am spus că particip doar cu condiţia ca selecţia mea de 10 filme să fie publicată în carte, dar nu numai a mea, ci a tuturor celor implicaţi în luarea deciziei.

Virgiliu Hodorogea: Ştim cu toţii că Hollywood-ul a spus despre filmul “Mihai Vitezul” faptul că ar fi în “Top 10” mondial.
Care este părerea dumneavoastră?

Tudor Caranfil: Nu a spus aşa ceva Hollywood-ul şi este o legendă care bântuie, dar în orice caz Sergiu Nicolaescu nu a spus-o.
După părerea mea, filmul “Dacii” a fost mult mai bun
şi ca poezie, şi este filmul meu preferat din filmografia domnului Nicolaescu.


Virgiliu Hodorogea: Revenind, care film consideraţi că a avut cea mai bună regie?
Tudor Caranfil: Cea mai bună regie, de fapt, o consider regia a 3 filme prin elanul uluitor pe care l-au stabilit în cucerirea renumelui noului val, care a fost realizată de regizorii:
Cristi Puiu
prin filmul - "Moartea domnului Lăzărescu" (2005 - premiul secţiunii Un Certain Regard la Cannes, premii la festivalurile de la Bratislava, Chicago, Cluj, Copenhaga, Motovun, Namur, Haugesund, Trieste, premiile criticilor din Los Angeles si San Francisco),
apoi Corneliu Porumboiu prin filmul "A fost sau n-a fost?" (2006 - Camera d’Or şi Label Europa Cinema la Cannes, premii la festivalurile de la Cluj, Copenhaga, Cottbus şi Mexico City)
şi desigur,
Cristian Mungiu - prin filmul "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" (2007 - Palme d’Or, premiul FIPRESCI şi premiul Ministerului Educaţiei la Cannes, FIPRESCI Grand Prix).


Virgiliu Hodorogea: Îi putem numi "cei din tânăra generaţie"?
Tudor Caranfil: Nu sunt chiar din tânăra generaţie. Nu este vorba numai de tânăra generaţie. Este, pe cât mi se pare mie, cel mai înalt nivel pe care l-a atins filmul românesc.

Virgiliu Hodorogea: În special prin domnul Cristian Mungiu?
Tudor Caranfil: Nu doar prin domnul Cristian Mungiu, ci prin toţi cei trei, care au venit 3 ani la rând, unul după altul şi au deschis calea cinematografiei româneşti către cele mai înalte poziţii ale palmareselor de la Cannes.
Apropo de Cannes, acolo s-au mai câştigat premii şi au fost premii mari, importante, precum premiul pentru “Pădurea spânzuraţilor”, marele premiu Palme d’Or obţinut de Gopo, au fost câteva asemenea explozii de forţă artistică românească, dar ele veneau cu lungi pauze între ele. Se primea pentru “Pădurea spânzuraţilor” un premiu de regie şi treceau 10 ani până să mai primim un premiu.
În ceea ce priveşte tinerii regizori de acum, ei au venit imediat unul după altul ridicând împreună renumele cinematografiei româneşti.
A fost “un adevărat val pentru cinematografia românească”.


Virgiliu Hodorogea: Vă mulţumesc pentru interviu.