“Când a intrat în Uniunea Europeană,
România a crezut că este la un capăt de drum,
dar de fapt era într-un nou punct de plecare,
iar miza aderării ei în Uniunea Europeană
nu s-a făcut simţită.”
Interviu cu Diplomatul Dan Dungaciu
realizat de Virgiliu Hodorogea
Virgiliu Hodorogea: Bună ziua domnule profesor Dan Dungaciu suntem la târgul Gaudeamus 2013 cu ocazia lansării cărţii dumneavoastră “Elemente pentru o teorie a naţiunii şi naţionalismului” şi principala întrebare pe care aş dori să vi-o adresez ar fi care credeţi că trebuie să fie rolul naţiunii române în contextul Uniunii Europene?
Dan Dungaciu: Rolul naţiunii române în contextul Uniunii Europene este rolul pe care şi-l găseşte şi reuşeşte să şi-l impună naţiunea română, dincolo de rolul care-i revine formal ca membru printre cele 28 de state ale Uniunii Europene. Rolul naţiunii române trebuie gândit, reconfigurat, pentru că în opinia mea, după 2007, după integrarea europeană a naţiunii române, integrarea europeană a României, din păcate România nu a mai avut niciun proiect. Când a intrat în Uniunea Europeană, România a crezut că este la un capăt de drum, dar de fapt era la un nou punct de plecare, iar miza aderării ei în Uniunea Europeană nu s-a făcut simţită şi senzaţia mea este că nu este nicio temă majoră sau vreun proiect al Uniunii Europene în care România să fie vioara întâi sau măcar România să fie întrebată cu prioritate.
Senzaţia mea este din păcate că nici în ceea ce priveşte frontiera Euroatlantică, România nu şi-a găsit suflul şi cadenţa necesară ca să devină furnizorul principal de expertiză şi mă refer aici dacă vreţi numai la Republica Moldova.
Apropo de Republica Moldova, din păcate România nu a reuşit să devină înaintemergătorul acestui proiect de apropiere, de integrare în Uniunea Europeană prin mijloace sau dacă vreţi prin orice mijloace pentru că acesta ar trebui să fie scopul fundamental al statului nostru.
Sper că pe viitor, mai ales în contextul în care un instrument important al Uniunii Europene este pe cale să se gripeze la Vilnius în 2013, respectiv Parteneriatul Estic, poate că România va găsi din această negativitate o şansă să-şi pozitiveze inclusiv rolul în Uniunea Europeană.
Virgiliu Hodorogea: Aţi pomenit de apropierea de Republica Moldova şi ştiu că la un moment dat imnul era acelaşi pentru România şi pentru Republica Moldova.
Ştiu, de asemenea, că TVR va începe să transmită şi pentru Republica Moldova în mod special.
Vor fi mai mulţi paşi de integrare să spunem culturală pentru Republica Moldova, dar s-ar părea că a venit şi un răspuns foarte puternic din partea Rusiei, în special pe partea economică, un blocaj destul de mare din punct de vedere economic şi mai nou vedem şi o întoarcere de 180 grade din partea Ucrainei.
Cum puteţi să comentaţi acest lucru vis-a-vis de Uniunea Europeană, de întoarcerea Ucrainei oarecum faţă de politica pe care a avut-o până acum şi vizita Premierului chinez la Bucureşti care va avea loc săptămâna viitoare, la mai puţin de 48 de ore din acest moment? (28 noiembrie 2013)
Dan Dungaciu: N-aş spune că lucrurile acestea se leagă. De la început, din ’89 încoace, presiune dinspre vest, alunecarea frontierei Euroatlantice spre Est, a fost întotdeauna întâmpinată cu reacţii din partea Estului, reacţii care sunt din perspectiva Moscovei fireşti.
Ceea ce numeşte Europa de Vest “Apropiatul Estic”, Rusia numeşte “Străinătatea Apropiată” şi ea crede că este îndreptăţită să-şi apere acest teritoriu aşa cum Uniunea Europeană crede că este îndreptăţită să răspundă pe bună dreptate aspiraţiilor populaţiei din aceste zone care au declarat în majoritate, deşi, sigur, uneori ezitant, că vor să se integreze în spaţiul european.
Deci, aici este o bătălie, un conflict dacă vreţi, care este şi geopolitic şi geostrategic, şi pe care din nefericire cred eu, Europa în acest moment nu poate să-l câştige pentru că niciodată Europa, singură, nu a reuşit să împingă fronitera Euroatlantică spre est.
Doar Europa împreună cu SUA au reuşit acest lucru. Acum Europa este singură. Senzaţia mea este că Europa îşi face iluzii dacă crede că poate să smulgă Ucraina Federaţiei Ruse fără sprijinul SUA, însă din păcate SUA sunt puţin mai neinteresate de această zonă.
Deci, din punctul acesta de vedere se întâmpla la Vilnius ceea ce cred eu că era previzibil.
Ucraina nu va semna acordul de asociere, frontiera se va gripa, se va împotmoli. Urmează o perioadă de 15 ani cel puţin de zonă gri în regiune, Europa va fi concentrată pe Balcanii de Vest, nu pe parteneriatul Estic, adică nu pe parteneriatul Estic în perspectiva integrării lui, iar România probabil că va trebui să găsească soluţii ca Republica Moldova să se apropie de Uniunea Europeană, de Europa în general, chiar şi în asemenea condiţii.
Acolo va fi miza de politica externă principală a României, cred eu, de aici înainte, după 2013.
În ceea ce priveşte vizita liderului chinez şi a delegaţiei ample a Chinei în România cu ocazia reuniunii respective, nu cred că are legătură cu ce se întâmplă la Vilnius, s-ar putea însă ca fructificarea unei asemenea întâlniri, care nu este deloc simplă, să însemne o repoziţionare, o reaşezare a României în arealul geografic apropiat şi din această perspectivă probabil că vectorul de mişcare de politică externă pe est să fie mai bine fructificat, pentru că să nu ne facem nicio iluzie, modul în care politica românească externă se mişcă depinde şi de cum se mişcă politica internă şi de consistenţa statului românesc şi ca atare, de capacitatea lui de funcţionare.
Virgiliu Hodorogea: Domnule profesor Dan Dungaciu vă mulţumesc foarte mult pentru amabilitatea de a ne răspunde acestor întrebări şi pentru prezentarea situaţiei geopoliticii actuale, cu referiri la Uniunea Europeană, China şi SUA.
Dan Dungaciu: Mulţumesc şi eu.
|
|
