FILMUL SURD ÎN ROMÂNIA MUTǍ
Autor: Cristian Tudor Popescu
Editura Polirom

Interviu cu Cristian Tudor Popescu
realizat de Virgiliu Hodorogea
Gaudeamus 2011





Care propagandă o consideraţi mai periculoasă? Propaganda din cinematografie sau cea din presă?
Cristian Tudor Popescu: Cea din presă.Fără discuţii.


Mult mai penetrantă?
Cristian Tudor Popescu: Mai periculoasă şi se duce mai jos, direct către publicul ţintă şi este repetitivă, se produce în fiecare zi.



În cinematografie a mai putut scăpa probabil ceva atunci când s-a tăiat prost?
Cristian Tudor Popescu: Da. Nu se compară. Presa este mult mai virulentă şi mai periculoasă.




(fragmente din volum)
Capitolul V - Cinematograful românesc şi propaganda (fragmente)

Evoluţii politice 1960-1971
(Fragment pagina 108)
O delegaţie economică română face o vizită de lucru la Washington. Premierul Ion Gheorghe Maurer se duce la Paris. Dej se întâlneşte cu “proscrisul” Tito. Pe fondul conflictului sovieto-chinez, România se distanţează tot mai mult de Moscova. Pe plan intren, Dej declanşează un proces de reconciliere naţională, decretând amnistierea tuturor deţinuţilor politici, care se încheie în 1964...
Pe 23 aprilie 1964, desovietizarea îşi atinge vârful: regimul Dej declară oficial independenţa faţă de URSS, cerând Moscovei să respecte aceleaşi standarde ca şi ţările vestice în relaţiile cu ţările comuniste “frăţeşti”. “Nimeni nu poate decide ce este bun şi ce nu pentru alte state şi partide.”

Pe 19 martie 1965, Dej moare de cancer. Pe 22 martie, Nicolae Ceauşescu este ales prim-secretar al Partidului. El continuă linia de independenţă faţă de Moscova, stabilind relaţii cu Germania de Vest şi refuzând să rupă relaţiile cu Israelul după războiul de 6 zile.

Evoluţii cinematografice 1960-1971
(Fragment pagina 133)
În ceea ce priveşte “amestecul sau neamestecul Partidului în artă”, al producătorului unic, cum îl numeşte N. Ceauşescu, poziţia dictatorului e, fie şi retoric de un libera-lism uluitor, pe care nu şi l-ar fi permis nimeni altcineva:
“De multe ori când se spune ceva despre un film prost, se răspunde, tovarăşi, cum se poate aşa, doar omul e liber să creeze. Să fie liber, tovarăşi, pe banii lui, pe totul să fie liber. Are posibilitatea să vină la studio şi să plătească 20 de milioane să facă un film, să vină şi eu sunt de acord să-i dăm posibilitatea să-şi facă filmul.
Noi,... îi dăm completă libertate!...
...Dar atunci când banii aceştia sunt banii produşi prin munca unită a poporului nostru, avem obligaţia să vedem cum îi cheltuim şi pe ce îi cheltuim.
Nu pretindem ca cei 20 de milioane să se întorcă înapoi chiar cu un plus, cum ar fi normal, considerând că plusul îl vom avea prin aportul filmului în educaţie...
... Dar nu putem nici să dăm banii pentru un film care ştim că nu numai că nu aduce folos educativ, dar chiar dăunează!”



www.polirom.ro