NIMENI NU E IMUN LA DIPLOMAŢIE
Autor: Ambasador Viorel Isticioaia-Budura
Gaudeamus 2024
Interviu cu Ambasador Viorel Isticioaia-Budura
realizat de Virgiliu Vasile Hodorogea
Virgiliu Hodorogea: Bună seara domnule Ambasador Viorel Isticioaia-Budura, iată suntem din nou la Târgul de carte Gaudeamus, acum în anul 2024, aproape nu ne vine să credem, după câte experienţe inedite am avut cu toţii, după pandemie am avut şi avem încă Război la Graniţă, iar acum aceste Alegeri Prezidenţiale anulate, despre care mulţi credeam că se vor termina într-o manieră rezonabilă.
Dar, până la urmă, tot într-o manieră rezonabilă aceste ALEGERI PREZIDENŢIALE 2024 au fost, nici nu ştiu dacă să le spunem anulate, amânate, sau să le spunem poate, mai bine, doar REPROGRAMATE.
Dar, revenind aici la Gaudeamus 2024, avem astăzi, sâmbătă 7 decembrie 2024, lansarea cărţii dumneavoastră - NIMENI NU E IMUN LA DIPLOMAŢIE.
Şi în această zi, în această perioadă în care practic S-AU RELANSAT ALEGERILE PREZIDENŢIALE 2024-2025, cred că avem maximă nevoie de DIPLOMAŢIE.
Viorel Isticioaia-Budura: Vă mărturisesc că mă bucur pentru receptivitatea dumneavoastră pentru că realmente în sezonul acesta cred că târgul de carte este binevenit, şi se vede popularitatea sa, aleile dintre standuri sunt aglomerate, iar standurile sunt pline de oameni.
Să fiu parte în acest moment, aici, cu lansarea cărţii mele este un sentiment de mândrie şi ca cetăţean obişnuit care vrea să fie parte în dezbaterile din Agora dar şi ca Ambasador, pentru că am ce să împărtăşesc ca experienţă.
Cartea aceasta s-a născut mai degrabă dintr-o frustrare, din ideea că Diplomaţii pot să pară, uneori, în ciuda aparenţelor, ca un fel de executanţi tăcuţi ai politicii externe, ai relaţiilor internaţionale, care nu neapărat îşi permit o receptare subiectivă a actualităţii, sentimente şi emoţii.
Cartea doreşte să demonstreze că avem ca profesionişti, partea noastră de sensibilitate sufletească, partea noastră de judecată, care îmbrăţişează mandatul.
Ambasadorul nu-şi chestionează reperele cu care e încărcat de Guvern, de Preşedinte, de Ţară, pentru a o reprezenta cu cinste, pentru a-i reprezenta cu cinste pe concetăţenii săi, dar îşi permite o reflecţie despre ceea ce vede în lume, îşi permite să găsească chei de interpretare pe care să le împărtăşească celor din jurul său, concetăţenilor şi mai ales încearcă să vadă Lumea cu ochii celui care ştie că profesia sa se află simultan la zona sensibilă între ACTUALITATE şi TRECUT, între ACTUALITATE şi VIITOR.
Şi de aceea, cartea are câteva subiecte importante, relaţia dintre Pace şi Război.
Virgiliu Hodorogea: Este vorba de subiectele din Primul Capitol, din ceea ce am văzut eu.
Viorel Isticioaia-Budura: Da, apoi despre Diplomaţie şi Situaţiile de Criză, despre provocările cu care se confruntă Ambasadorul ieşit acum mai mult în piaţa publică, fiind expus reacţiilor, emoţiilor, de pe platformele de social-media, confruntat cu faptul că se poate simţii în virtutea profesiei şi a modului specific de acţiune, mai discret, mai cofidenţial, se poate simţii la un moment dat ca un artizan, mai exact ca un “ceasornicar artizan în lumea ceasurilor electronice”, care sunt în alt regim de funcţionare, deci încercarea de a depăşii un sentiment de anacronism al profesiei.
Virgiliu Hodorogea: Metafora dumneavoastră de mai devreme,”un ceasornicar artizan în lumea ceasurilor electronice” reprezintă un subiect al cărţii, am văzut-o şi în titlul unuia din capitolele dumneavoastră, dar acum vă rog să detaliaţi puţin despre
“Sindromul Havana”, un alt subiect al cărţii dumneavoastră, subiect care la vremea respectivă cred că a speriat lumea Ambasadorilor(link digi24).
Viorel Isticioaia-Budura: Absolut, au existat foarte mulţi diplomaţi occidentali, marea majoritate americani, care în diferite capitale, dar aceasta s-a întâmplat în special la Havana, dar nu numai, chiar şi în alte capitale din ţări în curs de dezvoltare, din Asia, au simţit anumite stări de nervozitate, de presiune - greu de explicat de către medici - cu efecte constatabile destul de greu, mai degrabă imponderabile în ceea ce priveşte trăirile lor. Asociate cu sentimente de uzură, de presiune, de solicitare nervoasă extremă, cu depresie şi sigur, în acel context, atunci, unii pentru a lua măsuri, au încercat să identifice o cauză anume, şi sigur că au resimţit în anumite capitale, ostilitatea autorităţilor locale, a cetăţenilor locali, şi de aici a derivat ideea că este o acţiune dirijată, de forţe ostile, de forţe adverse.
Sigur, trebuie recunoscut acum, că Ambasadorul nu întotdeauna se duce şi acţionează într-un paradis al prieteniei, al loiaţităţii, al valorilor similare, şi este foarte posibil ca prin natura misiunii pe care o are să se regăsească într-o zonă ostilă, dificilă, tensionată, care implicit să creeze o presiune asupra sa, asupra stării sale, asupra familiei, asupra trăirilor sale, uneori chiar asupra psihicului său.
Inevitabil şi el este vulnerabil, deci a găsii exact cauza, a găsii dacă nu cumva există nişte emiţătoare speciale de radiaţii, care să afecteze sistemul nervos, funcţionarea psihică, toate lucrurile acestea au o doză de plauzabilitate, au o doză care în mod fizic, ştiinţific, medical, s-ar putea să se regăsească într-o zonă în care să se poată pune un diagnostic.
Dar, extinderea acestor constatări, multiplicarea circumstanţelor, care nu întotdeauna pot fi definite ca ostile, te duce mai degrabă la constatrea că aşa cum în multe alte profesii există medii solicitante, toxice, sub presiune, care solicită la maxim subiecţii din zonele respective, de la mineri - la piloţii de avioane de vânătoare, aş spune că trebuie recunoscut, că şi această situaţie poate fi atribuită unui agresor anume, şi de identificat o sursă anume de suprasolicitare, de stres, de daune fizice.
Aş pune totul într-un context mai general, al stresului pe care îl trăim în domeniul relaţiilor externe.
Gândiţi-vă numai la faptul câte crize s-au multiplicat, s-a ajuns la conflicte deschise, şi normal că toate aceste circumstanţe de ostilitate, de adversitate, de ciocnire, nu se pot trăi într-o stare de normalitate psihică, într-o stare de relaxare.
Cei care sunt implicaţi, civili sau militari, diplomaţi sau politicieni, trăiesc permanent sub presiune, resimt, pur şi simplu se îmbolnăvesc din cauza acestui mediu.
Deci, articolul, capitolul respectiv, despre Sindromul Havana, vrea să arate că nu întotdeauna putem să identificăm cu exactitate sursă a ceea ce ne dăunează, şi atunci trebuie să fim permanent vigilenţi, dar nici să nu exagerăm şi să vedem în orice dificultate cotidiană un duşman potenţial.
Dificultăţile există şi au existat din totdeauna în istoria omenirii, indiferent că a fost vorba de pandemii sau războaie, crize, ş.a.m.d.
Dar, aş spune că trebuie să punem sursele de stres, de adversitate, într-un context mai general, pe care să-l tratăm cu înţelepciune, sau cu cuvântul esenţial al acestei cărţi, cu DIPLOMAŢIE.
Virgiliu Hodorogea: Vă rog să trecem puţin şi prin subiectul intitulat “DIPLOMAŢIE LA CAPĂTUL MODEMULUI” aş putea spune SUBIECTUL ZILEI, pentru că ne aflăm într-o situaţie inedită, astăzi, sâmbătă 7 decembrie 2024, cu doar o zi înaintea Turului 2 al Alegerilor Prezidenţiale, alegeri care nu vor mai avea loc, nu ştim dacă să zicem, “datorită” sau mai degrabă “DIN CAUZA-DIPLOMAŢIEI DE LA CAPĂTUL MODEMULUI” care este de cele mai multe ori, OSTILĂ DEMOCRAŢIEI.
Viorel Isticioaia-Budura: Este inevitabil, trăim epoca în care digitalizarea a reverberat, s-a extins peste tot.
În viaţa noastră personală sigur că ne bucurăm de extinderea capacităţilor de comunicare, de creşterea accesului la informaţie, citim mai mult pe reţelele de social-media, înregistrăm emoţiile şi reacţiile celorlalţi, suntem mai bine informaţi, vibrăm, ne emoţionăm împreună cu străinii, cu alţii, şi învăţăm alte valori depre alte civilizaţii.
Partea delicată este că aceste reţele au o mixtură de pozitiv şi negativ faţă de care nu suntem pregătiţi propriu-zis, încă nu avem capacitatea de selecţie, de autoapărare, de judecată care să cumpănească în mod potrivit ceea ce este util sau nu, “pentru a evita ceea ce este dirijat pentru a ne influenţa” sau ceea ce este o informaţie utilă formării opiniilor şi opţiunilor noastre.
Deci, suntem într-o situaţie foarte delicată
- suntem LA CAPĂTUL MODEMULUI - pentru că toată lumea are un terminal, toată lumea are o tabletă sau un telefon, sau un computer, deci din punctul acesta de vedere, suntem conectaţi.
Ceea ce ar trebui să se întâmple şi aici intervine educaţia pe diferitele canale, pe diferitele profesii, pe diferite vârste, ar trebui să ştim mai bine care este doza de pozitiv şi negativ, din ceea ce ne bombardează ca informaţie, ca influenţă, ca emoţie, ceea ce este foarte greu.
Sigur că există servicii specializate care să decanteze, să distileze, să filtreze, să apere, să protejeze şi care ne anunţă în momentul care pot.
Virgiliu Hodorogea: Pe noi, acum, ne-au anunţat la final. Viorel Isticioaia-Budura: Da, ne anunţă în momentul în care pot. Trebuie să recunoaştem că suntem în epoca în care A IV-a Revoluţie Tehnico-Ştiinţifică şi în special Digitalizarea universului uman s-a întâmplat aproape prea devreme, n-aş spune prematur, pentru că avem nevoie de acestea, dar s-a întâmplat înainte de a avea noi instaurate instinctele de autoapărare şi judecata necesară pentru a filtra şi de a “îngurgita”, de a asimila, doar ceea ce este bun.
De exemplu dieteticienii ne pot spune pentru un anumit, timp, pentru un anumit sezon, că este bine să mâncăm fructele verzi, apoi cele coapte, etc., şi să nu mâncam congelate şi murături…
Acum însă avem nevoie de “dieteticieni digitali” care să ne spună ce putem şi ce nu putem, care să ne înveţe să ne ferim, să ne apărăm.
Dar, acum suntem în momentul în care mai degrabă, suntem vulnerabili.
Virgiliu Hodorogea: Ce consideraţi că ne învaţă cartea dumneavoastră, pentru a putea face faţă mai bine acestor situaţii, în această Lume a Modemurilor?
Viorel Isticioaia-Budura: Eu aş spune că ne învaţă să ne autocultivăm de o manieră care să ne facă mai puţin vulnerabili şi aş spune că DIPLOMAŢIA prin definiţie ar trebui să fie o preocupare permanentă a celui ce se află în mijlocul interacţiunii dintre societăţi, comunităţi, dintre naţiuni diferite.
De ce?
Pentru că el trebuie să înţeleagă alte culturi, alte sisteme politice, alte valori. Acest lucru nu este uşor, pentru că fiecare pleacă la drum cu un mandat, pentru respectarea reperelor care i-au fost încredinţate, i se spune “astea sunt valorile pe care trebuie să le slujeşti, astea sunt interesele naţionale, iar distanţa până unde poţi să te deschizi ca să poţi vedea cum gândeşte celălalt, cealaltă naţiune, celălalt guvern, este o deschidere care te face vulnerabil şi de aceea autoeducaţia, învăţarea despre alte culturi, învăţarea altor limbi străine, interacţiunea frecventă cu parteneri din alte zone geografice, din alte zone etnice, ar trebui în secolul nostru să devină o regulă de viaţă.
Sigur că nu mai suntem în epoca în care oamenii se năşteau şi mureau în acelaşi sat, în acelaş oraş.
Trebuie să ne gândim că aşa cum sunt sute de mii de români care cutreeră Lumea, din Australia până în Venezuela, sau de la Paris la Berlin, trebuie să ne dăm seama că noi în AND-ul românesc, avem o sensibilitate şi o receptivitate notabilă, meritorie şi din cauza aceasta aş spune că dincolo de tot ceea ce digitalizarea şi abundenţa informaţiei şi influenţele de pe platformele de social-media înseamnă că, TOATE NE AJUTĂ SĂ FIM MAI ÎNŢELEPŢI.
Nu suntem încă acolo, suntem încă slabi, vulnerabili, dar avem inteligenţa să reuşim să depăşim asta.
Deci, cartea vrea să fie o invitaţie la încredere, la încurajare şi la un efort adiţional de autoeducare.
Virgiliu Hodorogea: Domnule Ambasador Viorel Isticioaia-Budura vă mulţumesc pentru acest interviu de la Gaudeamus-Romexpo 2024 şi vă aşteptăm cu viitoare cărţi la fel de actuale şi interesante.
Viorel Isticioaia-Budura: Vă mulţumesc şi eu, dumneavoastră.
Editura Cartea Romaneasca Educational - www.ecredu.ro
|