Cine râvneşte la gurile Dunării?


www.humanitas.ro
Lansarea volumului
Cine râvneşte la gurile Dunării?
O călătorie pe timp de război în Delta extinsă
Transnistria - Ucraina - Basarabia - România

Autor: Sabina Fati
Editura Humanitas





Interviu cu Sabina Fati
realizat de Virgiliu Hodorogea
la Gaudeamus 2024



Virgiliu Hodorogea: Bună seara doamna Sabina Fati, suntem la Gaudeamus 2024, aproape de finalul zilei de 7 decembrie, la standul Humanitas, imediat după lansarea volumului dumneavoastră, “Cine râvneşte la gurile Dunării?”, o carte foarte bine primită de public, de fapt, toate cărţile dumneavoastră au titluri care atrag, care stârnesc interesul cititorilor şi care trag semnale de alarmă asupra zonelor de conflict din jurul nostru, voi enumera doar o parte din titlurile unor volume de mare succes: “Singură pe Drumul Mătăsii”, “Ocolul Mării Negre în 90 de zile” şi “Călătorii pe urmele conflictelor de lângă noi”, iar astăzi avem, tot la Editura Humanitas, lansarea noului dumneavoastră volum “Cine râvneşte la gurile Dunării?”.
Sabina Fati: Titlul cărţii “Cine râvneşte la gurile Dunării?” este o întrebare care ţine de istorie, pentru că pe aici au trecut toate marile imperii europene, iar şi mai înainte pe aici a trecut DARIUS I cel Mare, Rege al Perşilor, în goana lui după Sciţi (expediţie împotriva sciţilor în anul 513 î.Hr., soldată însă cu un eşec. - Wikipedia) , pe aici au venit ulterior şi au făcut graniţă inclusiv ROMANII.
Aici a fost mereu un punct de inflexiune, pentru că aşa cum am spus, toate imperiile au vrut să vină aici, Imperiul Austroungar a vrut să ia Gurile Dunării, Polonezii au vrut să ajungă şi ei până aici, MONGOLII(în secolele XII-XIII) chiar şi-au făcut un mic Regat cu capitala la ISALCEA, Otomanii au stat 450 de ani şi bineînţeles Ruşii au vrut totdeauna să aibă Gurile Dunării, Strâmtorile şi Crimea, şi sunt şi acum angrenaţi pe acest drum periculos, pe care sperăm să nu ajungă la capătul lui.


Virgiliu Hodorogea: Ce anume consideraţi că am învăţat noi românii, din acest lucru, din toată această istorie, pentru că toţi migratorii pe care i-aţi prezentat mai devreme, au trecut de fapt pe teritoriile vechiului Regat al României, iar la început, pe teritoriile Ţărilor Române s-au şi mai la început pe teritoriile Dacilor, ce anume au învăţat românii, sau înaintaşii noştri, pentru că ştim că unele populaţii migratoare chiar s-au stabilit puţin mai încolo - Hunii, de exemplu.
Sabina Fati: Nu ştiu să vă spun ce am învăţat de la ei, sau dacă am învăţat ceva, cert este că Lecţia Majoră pe care astăzi România o are, este Apartenenţa la NATO.
Şi fiind în NATO este protejată şi poate să-şi protejeze inclusiv Gurile Dunării, în speranţă că echilibrul internaţional nu o să se schimbe şi totul va rămâne aşa cum e, iar Ucraina va reuşi să învingă în acest război de apărare. Sperăm că Gurile Dunării vor rămâne pe loc, vor rămâne ale României.


Virgiliu Hodorogea:
Deci, până la urmă, am învăţat că cel mai bine este SĂ FACEM PARTE DINTR-O ALIANŢĂ PUTERNICĂ şi aceasta să fie o ALIANŢĂ CORECTĂ!
Sabina Fati: Şi poate că am învăţat să nu trădăm, pentru că în carte sunt relatate foarte multe fapte istorice care s-au petrecut, cu exemple de trădări de toate felurile, făcute de toate părţile implicate.
Sunt capitole întregi despre spionii de la Gurile Dunării.


Virgiliu Hodorogea: Am citit deja puţin din primele două subcapitole, aici la rândul de o jumătate de oră de autografe - pentru cartea dumneavoastră. Primele două povestiri ale dumneavoastră despre intrarea de la vama cu Ucraina, foarte aproape de zona tensionată de la Gurile Dunării, despre cum se trece cu bacul în zona de la Brăila.
Cred că v-au creat o impresie puternică, apăsătoare acele momente, pentru că le-aţi pus în prim plan, la începutul cărţii.
Sabina Fati: Nu ştiu ce să vă spun acum, am văzut mult rău, am văzut rachete, am văzut oameni necăjiţi, am văzut oameni nevoiţi să-şi părăsească casele, am văzut case bombardate, am văzut oameni bolnavi care erau nevoiţi să stea pe stradă.
Este o tragedie.
Şi să sperăm că nu o să depăşească Gurile Dunării această tragedie.


Virgiliu Hodorogea: Vă mulţumesc foarte mult pentru acest interviu.
Sabina Fati: Şi eu vă mulţumesc.




www.humanitas.ro