|
Viorel Isticioaia Budura - O privire spre Asia  www.litera.ro O privire spre Asia (Bookfest 2022) “... Dar, ceea ce a fost în mod deosebit de onorant a fost faptul că în momentul în care a fost înfiinţat în anul 2010 Serviciul European de Acţiune Externă, un fel de super minister de externe al U.E. la Bruxelles, în concertul instituţional al Comisiei Europene, valoarea diplomaţiei române, performanţele sale au fost recunoscute prin tentativa de a selecta prin examen o parte din diplomaţii români şi a-i absorbi în această nouă instituţie...” Interviu cu Viorel Isticioaia Budura realizat de Virgiliu Vasile Hodorogea 
Virgiliu Hodorogea: Suntem la Bookfest 2022, după aproape 3 ani de pandemie, nu ne mai aşteptam să ne vedem într-un cadru atât de plăcut, fără mască şi fără restricţii mai ales şi avem o noutate deosebită, aş putea spune excepţională, un diplomat de prim rang al României care a activat timp de mai mulţi ani în Asia, în China şi Japonia şi care, dumneavoastră domnule Ambasador Viorel Isticioaia Budura aţi fost desemnat ulterior şi Ambasadorul U.E. în Japonia. Am să vă rog să ne spuneţi mai întâi câteva cuvinte despre diplomaţia românească pe care aţi reprezentat-o deosebit mai ales în Asia, dar şi câteva cuvinte despre diplomaţia U.E. în care suntem şi noi parte acum. Viorel Isticioaia Budura: Vă mulţumesc pentru că aţi semnalat excelenta stare de spirit de aici de la târgul de carte, de la Bookfest 2022, alături de toţi ceilalţi participanţi, de expozanţi, de scriitori, de public, simt că atmosfera este extraordinară. Este o libertate pe care o recucerim, aceea de a citi, de a trăi viaţa din plin prin ceea ce reprezintă cărţile pentru gândurile noastre, pentru emoţii, pentru îmbogăţirea sufletească. Cartea mea, parte a acestui efort de a împartăşi din experienţa trăită ca diplomat, aş spune că reprezintă o încercare de a ridica vălul de pe ceea ce de obicei este relativ misterios - viaţa diplomaţilor - modul în care se desfăşoară diplomaţia. În egală măsură trebuie să recunosc că m-am bucurat să am această profesie pentru că mi-am permis să călătoresc în special în Asia, în peste 40 de ţări, acolo unde diferenţele de limbă, de cultură, de mentalitate îţi cer un efort deosebit pentru îndeplinirea misiunii. Ce misiune? Aceea de a comunica, de a face prieteni, de a căuta proiecte de cooperare pentru România, cu parteneri, cu firme, şi chiar între universităţi româneşti şi străine. Ceea ce am şi făcut peste 40 de ani. Dar, ceea ce a fost în mod deosebit de onorant a fost faptul că în momentul în care a fost înfiinţat în anul 2010 Serviciul European de Acţiune Externă, un fel de super minister de externe al U.E. la Bruxelles, în concertul instituţional al Comisiei Europene, valoarea diplomaţiei române, performanţele sale au fost recunoscute prin tentativa de a selecta prin examen o parte din diplomaţii români şi a-i absorbi în această nouă instituţie. M-am bucurat de atenţia lor, i-am convins că am experienţă în zona Asiei, în special în zona Chinei, Japonia, Republica Coreea, unde am servit ca diplomat român, şi am fost acceptat ca şef al departamentului Asia şi Pacific pentru patru ani de zile, iar după patru ani de zile am fost selectat ca ambasador al U.E. în Japonia. Mărturisesc că într-adevăr am simţiti că am fost echipat de anii petrecuţi în Ministerul de Externe Român la ambasadele României de la Peking, din Republica Coreea, de la Tokio, de la Londra. Am fost echipat cu tot ceea ce are nevoie diplomatul ca deprinderi, cunoaşterea limbilor, mentalităţilor, instituţiilor din alte ţări, în special din Asia. Au fost utile experienţele mele anterioare, dar mai ales a fost solicitată capacitatea mea de adaptare, de a răspunde acelor elemente de politică externă care sunt relevante la nivelul U.E., relevante pentru toate ţările, cum era atunci, 27 de state membre ale U.E., nu numai pentru relaţia României, nu numai pentru bilateral. Şi aceasta a fost o încercare deosebită care vă spun sincer, te obligă să cunoşti tot ceea ce este relevant pentru toată Europa, vorbim de Europa ca U.E., vorbim de Comunitatea Europeană. Nu este uşor. Nu întotdeauna se aliniază perfect interesele franceze cu cele italiene, cele poloneze cu cele portugheze, nu întotdeauna înţelegem care sunt diferenţele specifice în aceste cazuri şi poate că nici nu suntem noi răspunzători de acele diferenţe, dar ca diplomaţi trebuie să ştim să vorbim despre toate acestea, să arătăm că suntem loiali, că respectăm interesele specifice ale statelor membre. Este o încercare destul de complexă profesional vorbind. Ca ambasador român răspunzi Guvernului Român, publicului român, oamenilor de afaceri români. Ca diplomat european trebuie să răspunzi tuturor şi să dovedeşti că ai înţelegerea să spunem a celui mai mic numitor comun, a ceea ce aliniază interesele de prosperitate, de progres, de comerţ. Nu este uşor. În egală măsură însă este o misiune nobilă. Se regăseşte în carte o mare parte din aceste experienţe, care nu vă ascund că uneori au fost dificile, întotdeauna însă au fost stimulatoare. A fost o şcoală a diplomaţiei aplicată pe care am trait-o în aceşti ani ca diplomat european în continuarea anilor ca diplomat român. De aceea cartea încearcă să o facă într-o manieră narativă, explicativă, mult mai uşor decât în rapoartele de serviciu adresate Comisiei Europene, Bruxelles-ului , Parlamentului European. Virgiliu Hodorogea: Care probabil că sunt foarte tehnice. Viorel Isticioaia Budura: Sunt foarte tehnice. Unu şi cu unu fac doi. Dacă a făcut trei înseamnă că ceva nu este în ordine, în timp ce aici, în această carte, sunt poveştile oamenilor pe care i-am întâlnit, care au fost alături de mine la ambasada U.E. de la Tokio, care au avut şi ei problemele lor, gândurile lor, sentimentele lor. Au încercat să construiască echipă cu mine, dar nu întotdeauna i-a ajutat formaţia, experienţa, sentimentele lor, familia. Totdeauna în aceste elemente, uşor se literaturizează, se regăsesc oamenii vii, care s-ar putea ca în arhiva ministerelor de externe, ca în arhiva de la Bruxelles să nu se vadă dincolo de vălul cenuşiu al hârtiilor, al documentelor de negociere, al statisticilor, a ceea ce s-a îndeplinit sau nu. Virgiliu Hodorogea: Dincolo de aceste statistici, am avut ocazia zilele acestea să constat că avem chiar o tradiţie de “100 de ani de Diplomaţie cu Japonia”. Distinsul Ambasador al Japoniei la Bucureşti 
E.S. Hiroshi Ueda a avut deosebita amabilitate să-mi acorde două minute de interviu la deschiderea din prima zi de Bookfest şi am subliniat în interviu acel POD, acea punte de prietenie de la Brăila, pentru care ne ajută într-adevăr foarte mult japonezii. Este vorba despre construirea unui POD imens pe un teren mlăştinos la care nu prea a vrut să se bage nimeni şi probabil că şi Diplomaţia Românească de aproape 100 de ani a ajutat foarte mult, probabil că şi şcoala diplomatică continuată mai încoace, după anul 1970, de domnul Mircea Maliţa care ne-a vorbit la masterul de geopolitică şi de dumneavoastră în anul 2010, probabil că toate au concurat pentru derularea acestui proiect strategic major - PODUL de la Brăila - , dar şi pentru o mai bună vizibilitate a României în Lume. Dar, cum vedeţi România, vizibilitatea României în diplomaţia U.E. poate şi în acest context în care avem un conflict deosebit de grav Rusia-Ucraina, e adevărat toate conflictele sunt grave, dar acesta este cu atât mai mult grav pentru noi deoarece este lângă România. Cum vedeţi diplomaţia românească în U.E. în acest “context delicat” să-i spunem deocamdată? Viorel Isticioaia Budura: Aş spune că momentul care aşa cum spuneţi este dificil, tragic cu pierderile de vieţi omeneşti, agresiunea în termeni militari, tot ce tensionează agenda noastră zilnică, inclusiv elementele de sprijin pentru refugiaţi, elementele care încearcă să ne provoace o găsire mai bună a gestionării resurselor de energie, a celor financiare şi aşa mai departe. Este o perioadă de încercări. Dar în ciuda dificultăţilor cu care ne confruntăm, aş spune că diplomaţia nu şi-a pierdut rostul nici în ceea ce priveşte conflictul din Ucraina. Acolo este clar că partea de forţă, violenţa şi-a spus cuvântul. Şi deja s-au consumat după cum ştiţi un număr bun de luni de zile din păcate, care nu au dus la soluţii. Probabil că cea mai înţeleaptă şi cea mai fezabilă în cele din urmă va fi soluţia negociată care întotdeauna înseamnă compromisuri, înseamnă avansarea unor soluţii care trebuie să fie amiabile, negociate în termeni foarte tehnici, dar negociate mai ales în termenii viitorului, ale viitoarei stabilităţi, a viitoarei bune vecinătăţi, nu neapărat a unei confruntări care trebuie să producă un învins, care trebuie să producă în continuare umilinţe, care trebuie să producă în continuare elemente negative. Sunt convins că decidenţii, indiferent că vorbim de cei de la nivelul U.E., de cei de la nivelul NATO sau ai partenerilor strategici precum SUA, vor avea această înţelepciune. Aceste luni de război încep să cred că au furnizat în egală măsură perioade de reflecţie şi de răgaz, pentru că ele au venit cu costuri, costurile sunt asumate cu efort, sacrificii în continuare. Întrebarea este până unde vom putea susţine aceste costuri? Sunt convins că înţelepciune decidenţilor trebuie să producă soluţii pentru viitor. Virgiliu Hodorogea: Credeţi că diplomaţia U.E., diplomaţia română în care aţi activat dumneavoastră, ar putea să întindă o mână de ajutor să spunem pentru o posibilă întâlnire la Bucureşti, la Casa Poporului spunea cineva la un moment dat, o clădire simbol în care la Summitul NATO care s-a desfăşurat în România acum 15-16 ani cred, chiar a avut cuvinte deosebite scrise în toată presa internaţională. Credeţi că ar putea fi o posibilitate a diplomaţiei române şi a U.E. în acest sens? Viorel Isticioaia Budura: Eu cred că diplomaţia română are resursele necesare pentru a sprijini şi eforturile la nivel european, la nivelul liderilor U.E., Preşedintele Consiliului European sau Preşedinta Comisiei Europene. România are Preşedinte, Primul Ministru şi Ministru de Externe, are resursele şi conexiunile necesare pentru a fi vizibilă, pentru a participa. Soluţiile probabil că nu vor veni neapărat de la noi, deşi ca vecini, în proximitatea imediată a conflictului, am avea dreptul ca soluţiile şi gândurile noastre să fie recunoscute ca fiind importante. Nu neapărat esenţiale, dar importante şi componente strict necesare ale unei soluţii. Pentru că aceste soluţii trebuie să producă stabilitate şi pace în vecinătatea noastră pe care tot noi, graţie angajamentelor în U.E. şi în NATO, ca frontieră de est, avem datoria să le respectăm. Părerea mea este că avem resurse, avem datoria şi în egală măsura avem dreptul legitim de a fi recunoscuţi ca parte a unor viitoare soluţii. Cum se va întâmpla asta? Probabil că lucrurile deja încep să fie negociate, înţelese la un anumit nivel. Poate că pentru marele public ele nu sunt încă vizibile. Poate pentru presă ar trebui un efort adiţional de a explica ce ar putea face România. 
Diplomaţii români ar putea să comenteze de o manieră un pic mai nuanţată şi liberă despre ceea ce reprezintă interesele, perspectivele României asupra acestei vecinătăţi. Ea ne-a preocupat dintotdeauna după cum ştiţi. Nicolae Titulescu a avut asemenea idei, a avut asemenea iniţiative, a avut propuneri pentru acorduri bilaterale. Deci avem tradiţia, avem o şcoală care încă este relevantă. Parerea mea este că trebuie să fim în această privinţă optimişti. Nu degeaba, la NATO, la nivelul secretarului general adjunct avem un diplomat român care este acolo, Mircea Geoană. Asta înseamnă ceva. Virgiliu Hodorogea: Domnul Mircea Geoană care pentru noi a fost cea mai mare surpriză când a fost nu doar nominalizat, ci numit aproape cu unanimitate de voturi Secretar General Adjunct al NATO şi am înţeles că va continua un următor mandat. Viorel Isticioaia Budura: Corect. Aş spune că el este unul dintre cei care a crescut în diplomaţia română, de la o vârstă tânără. A fost ambasadorul României la Washington D.C. la o vreme când alţii abia intrau în diplomaţie. Deci la o vârstă foarte fragedă. El este un vlăstar al diplomaţiei româneşti, crescut în Ministerul de Externe, de asemenea, educat în şcoli extrem de importante, la Londra, în zona academică britanică, la E.N.A. - Ecole National de Administration de la Paris şi în egală măsură cu un portofoliu de acumulări de experienţă diplomatică aşa cum aţi menţionat ca ambasador al României la Washington D.C. Din perspectiva aceasta aş spune că nu este singurul. Sunt foarte mulţi diplomaţi români de marcă care au crescut, s-au maturizat şi în continuare pot contribui la prestigiul şi substanţa diplomaţiei româneşti în diferite capitale europene sau peste mări şi ţări sau la Bruxelles. În această privinţă sunt optimist pentru că am trăit în Ministerul de Externe, am cunoscut o parte din aceşti oameni şi sunt mândru de ei. Virgiliu Hodorogea: Vă mulţumesc pentru că am încheiat interviul nostru de astăzi cu această remarcă a diplomatului român Mircea Geoană, actualmente numărul doi în diplomaţia NATO, pentru că în aceste zile România sărbătoreşte 25 de ani de Parteneriat Strategic cu SUA. Va apărea şi o lucrare în acest sens, chiar mâine aici la Bookfest la care probabil că veţi fi şi dumneavoastră invitat. Viorel Isticioaia Budura: Voi fi aici la Bookfest şi mâine, tot la Editura Litera, pentru lansarea cărţii unui prieten, vă mulţumesc şi eu pentru interviu. Viorel Isticioaia Budura - O privire spre Asia www.litera.ro |
 |
