E o dimineaţă din aia, de fulgi...
Aşa numesc dimineţile în care n-am chef să fac mic dejun de-ăla cu ouă, sucuri stoarse, pâine prăjită...
Doar torn lapte în castronul plin de fulgi şi înfulec citind mailuri...
..Dau peste unul de la o ziaristă inteligentă, una dintre puţinele care nu bat câmpii în privinţa mea.
De când am luat atâtea premii cu filmul în care am jucat, mă bagă în seamă şi presa serioasă, că până acum mă deranjau, rar, dar stupid,
..doar pentru “facem un sondaj despre...”
sau ..“putem să vă facem o poză cu hainele din dulapul dvs.?!”..
..sau despre noul iubit...
Deşi văd că-i vorba de o tonă de întrebări, le citesc până la capăt şi exclam primul UAU după multe interviuri pe care le-am refuzat din cauza idioţeniei întrebărilor.
Mă duc să-mi fac şi o cafea, că e o cursă lungă şi am timp, cel puţin până la repetiţia de la 11.
Am două ore de căutat în viaţa mea răspunsuri cu care nu m-a mai deranjat nimeni până acum.
Mă sperie prima întrebare, dar cred că n-ar trebui să bat câmpii, ci să răspund abrupt, cum mi-e felul....
Întrebările ziaristei:
1. Când ai simţit că parinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine?
Pe tata nu l-am simţit mândru niciodată, deşi e foarte posibil să fi fost de câteva ori...Cu mama e mai simplu, se vede tot pe faţa ei, aşa că mi-a mai dat semnale de-astea atât de necesare unui copil... de orice vârstă. Cred totuşi c-am răspuns cam lung şi o să-mi taie ăştia vorbele, de-o să reiasă că mama şi tata nu se înţeleg!
Mai bine mai stau puţin, poate răspund altfel...
Să vedem a doua întrebare...

2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?
Categoric, pe mine, că mi-am tot ales greşit...

www.amazon.co.uk