|
Revista Presei de Carte -
Marea Unire Romaneasca de la 1 Decembrie 1918 - Ion M. Ionita
de la 1 Decembrie 1918 Autor: Stelian Neagoie Interviu cu: Ion M. Ioniţă realizat de Virgiliu Hodorogea 
Virgiliu Hodorogea: Suntem la Gaudeamus 2018 în Anul Centenar al Unirii, cea mai dragă sărbătoare a noastră, a românilor, iar domnul Ion M. Ioniţă, redactor şef HISTORIA are deosebita amabilitate să ne prezinte câteva cuvinte despre cărţile dedicate Marii Uniri care s-au lansat astăzi, pentru că în fiecare zi la Gaudeamus am avut cel puţin 3, 4 sau 5 cărţi despre unirea românilor. Astăzi am avut aici, la standul editurii Institutului de ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale “Ion I. C. Brătianu” lansarea cărţii “Marea Unire Românească de la 1 Decembrie 1918”, dar de fapt am avut o serie de volume pentru că au fost prezente şi celelalte cărţi, despre unirea separată cu Basarabia, unirea separată cu Bucovina, cărţi realizate la editura Tritonic. Ion M. Ioniţă: Este un prilej să felicit editorii pentru că văd, iată la acest târg care este deschis cu puţin timp înainte de 1 Decembrie 2018 că au apărut foarte multe cărţi legate de Centenar, nu numai la Tritonic, aici fiind vorba şi despre editura Institutului de ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale “Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române, institut condus de domnul profesor Dan Dungaciu şi sunt cred eu nişte cărţi esenţiale pentru a înţelege momentul centenar, dincolo de festivism. Este vorba despre unirea Bucovinei. Într-adevăr, iată trebuie să nu uităm că bucovinenii se unesc cu România în noiembrie 1918. Este vorba despre discursurile lui Alexandru Marghiloman, un personaj politic de primă mână care face unirea cu Basarabia. În 27 martie 1918 Basarabia se uneşte cu România. Avem aici şi o enciclopedie a gândirii politice româneşti. Sunt cărţi care arată că am avut o elită politică românească, o elită care s-a cristalizat la 1848 şi a stabilit de fapt programul politic românesc urmat de generaţiile care s-au succedat şi mă refer la faptul că generaţia ‘48 până la urmă reuşeşte şi face România independentă, unirea din 1859 şi independenţa României, apoi Regatul României în 1881, iar următoarea generaţie, iată dacă ne referim numai la Brătieni, reuşeşte Marea Unire. Iată ce înseamnă să ai o clasă politică capabilă, educată, cultă, care înţelege destinul politic şi reuşeşte până la urmă nu fără sacrificii să-şi îndeplinească visurile. Am avut plăcerea să văd în târg şi o carte, realizată după manuscrisul lui Nicolae Bălcescu “Românii sub Mihai Vodă Viteazul” 
care de fapt i-a însufleţit la 1848 pe toţi paşoptiştii, practic Nicolae Bălcescu a fost cel care a deschis drumul către ideea Unirii atunci pentru români. Ion M. Ioniţă: Absolut. Nicolae Bălcescu o spune clar în scrisorile pe care le trimite prietenilor săi revoluţionari că vrea să termine această carte pentru a lăsa ca testament generaţiilor de politicieni români ideea Unirii şi el o sădeşte şi are o viziune extraordinară pentru că această idee, revenind la Mihai Viteazul, prinde o forţă specială în intelectualitatea românească, în clasa politică românească, care va fi de nestăvilit şi ceea ce vorbeam, iată, de la 1848 la 1918 sunt exact două generaţii care înfăptuiesc ceea ce Nicolae Bălcescu gândea în Revoluţia română din anul 1848. Vă rog să ne spuneţi şi câteva cuvinte despre rolul pe care l-a avut Casa Regală,   mai exact Regina Maria pentru că ea s-a dus atunci, în 1919 şi în Franţa şi în Marea Britanie şi a negociat practic în secret anumite lucruri foarte importante pentru România care oarecum au scăpat, ele fiind cuprinse doar în anumite cărţi de istorie, dar nu în toate. Ion M. Ioniţă: Este un rol esenţial şi nu putem gândi 1918 fără Casa Regală, fără monarhie, fără Regele Ferdinand, fără Regina Maria. Nu se poate vorbi despre aşa ceva pentru că rolul lor este esenţial, ei participă, sunt de fapt cei care conduc statul român şi trec printr-o perioadă extrem de dificilă, rămânând pe poziţii. 
Rezistenţa, faptul că statul român nu capitulează, nu dispare, nu este ocupat în 1916, evident se datorează atitudinii Regelui Ferdinand şi mai ales a Reginei Maria care dovedeşte o dârzenie extraordinară, nu cedează în faţa presiunilor militare şi politice, România rezistă în 1917, după care în 1918 sigur că se ajunge la pacea cu Germania, dar pace care nu mai intră propriu-zis în efectele sale pentru că soarta războiului se schimbă, documentul (Pacea de la Buftea) nu este ratificat în România, se trage de timp într-adevăr, aşteptându-se schimbarea de pe front şi în cele din urmă ofensiva frontului de la Salonic condusă de francezi are succes, România se remobilizează şi trebuie să o spunem că 1 Decembrie 1918 este ziua în care la Alba Iulia, Transilvania şi celelalte provincii se unesc cu România, dar în aceeaşi zi, Regele Ferdinand, Regina Maria, generalul Berthelot, generalii români se întorc în Bucureşti, deci ei sunt primiţi în triumf în Bucureşti, întorcându-se în Bucureştiul eliberat. Ne vom întoarce şi în acest an de la Alba Iulia la Bucureşti de 1 Decembrie cu o victorie a înţelepciunii? Ion M. Ioniţă: Ne vom întoarce bineînţeles, dar eu cred că Anul Centenar nu a fost sărbătorit sau marcat aşa cum se cuvine. Sper că această sărbătoare de la 1 Decembrie 2018 totuşi să fie una pe măsura actului de la 1918. Virgiliu Hodorogea: Vă mulţumesc. Ion M. Ioniţă: Şi eu.
|
 |
