Virgiliu Hodorogea: Suntem la Gaudeamus 2014 cu domnul Profesor Dan Dungaciu. Este o deosebită onoare să avem astăzi un autograf din partea dumneavoastră pe volumul “Istoria prin ochii diplomatului”, autori fiind dumneavoastră alături de domnul Academician Mircea Maliţa. Este o pagină de istorie diplomatică deosebită. Domnul Academician a început-o acum 40 de ani, iar dumneavoastră aţi continuat-o peste alţi 40 de ani şi o să încep cu o întrebare puţin delicată. În momentul de faţă există oarecare divergenţe de idei legate de continuarea unei linii diplomatice mai accentuate cu China versus o linie diplomatică mai accentuată dar şi economică cu Germania. Cum puteţi comenta acest lucru domnule Profesor ?
Dan Dungaciu: Aş spune că nu este vorba de Dan Dungaciu împreună cu Mircea Maliţa, este vorba de Mircea Maliţa împreună printre altele cu Dan Dungaciu, domnul Academician făcându-mi şi bucuria şi onoarea să participe la o serie de dialoguri care vizează majoritatea dintre ele, într-adevăr diplomaţia şi politica externă. Asemenea tipuri de abordări nu au făcut interesul imediat al acestei lucrări pentru că discuţia pe care am avut-o a ţinut mai degrabă de anumite viziuni pe termen lung pe care România trebuie să şi le asume.
Revenind concret la o asemenea provocare, aici nu istoria prin ochii diplomatului trebuie să-şi dea cu părerea, dacă vreţi, ci mai degrabă politica concretă pe care România şi-o asumă.
Vedeţi, asemenea decizii strategice nu le iau diplomaţii ca atare, nu le ia Ministerul Afacerilor Externe, ci ei sunt cei care îndeplinesc o asemenea viziune acreditată politic la un moment dat. Urmează să vedem în acest moment cel puţin, încotro se va îndrepta politica externă românească pentru că într-un fel este firesc ca din moment ce Preşedintele României este altul să ne aşteptăm la anumite schimbări.
Din câte am văzut în proiectul Preşedintelui Iohannis, un proiect prezidenţial destul de consistent apropo de asta, mari modificări de viziune nu se anunţă să fie.
Pe linia relaţiei cu Germania este o linie care intră pe un anumit tip de abordare a Bucureştiului, apropo de partenerii europeni. România nu are un Parteneriat Strategic cu Germania în acest moment şi probabil că ar fi trebuit să aibă.
Probabil că unul dintre paşii pe care România îi va face este spre acest Parteneriat Strategic cu Germania, repet, am mai spus asta public, România ar fi trebuit să aibă mai demult un Parteneriat Strategic cu Germania ca primă ipoteză.
În al doilea rând, ceea ce ţine de relaţia cu China, n-am văzut abordate în programul prezidenţial al actualului Preşedinte Iohannis, această chestiune.
Altfel spus, dacă se va face o relaţionare cu China cred că se va face prin intermediul mizelor strategice de politică externă care înseamnă apartenenţă la Uniunea Europeană, apartenenţă la NATO şi apartenenţă la Parteneriatul Strategic cu Statele Unite.
Deci, va fi o abordare, apropo de China, care nu se va face individual dacă vreţi sau rupt sau ignorând aceste tipuri de angajamente.
Cel puţin asta îmi spune în momentul acesta proiectul prezidenţial al domnului Iohannis care este un proiect prezidenţial destul de consistent pe care l-am citit cu mare interes.

Virgiliu Hodorogea: În cazul acesta parteneriatul va fi în special un parteneriat economic accentuat cu China pentru că este totuşi a doua putere economică mondială acum. A trecut pe locul doi s-ar părea şi acest lucru contează foarte mult. De fapt, Germania la rândul ei are un parteneriat economic deosebit cu China, cu SUA nu mai vorbim, de ce nu ar avea şi România după părerea dumneavoastră?
Dan Dungaciu: Cred că în acest spaţiu trebuie să fim foarte atenţi atunci când delimităm economia de politic.
Cu cât te duci mai spre est, culminând cu Federaţia Rusă şi Moscova, e greu să decelezi ce este politic şi ce este economic sau e greu să presupui că poţi să ai relaţii economice fără ca încărcătura politică să fie foarte consistentă.
Nu aş spune despre China că este la fel, dar inclusiv pe relaţia cu China cred că ar trebui să fim mai atenţi în ce măsură economicului este doar economic şi în ce măsură politicului este doar politic.
Este evident că şi China în relaţia cu România are o mulţime de alte percepţii şi mize. Am senzaţia că pentru China, România este mai degrabă scop pentru sine decât scop în sine.
Şi lucrul acesta cred că ar trebui să fie mai bine delimitat, mai bine înţeles şi pe baza acestor tipuri de evaluări ar trebui să se meargă mai departe.

Virgiliu Hodorogea: Domnule Profesor vă mulţumesc foarte mult.
Dan Dungaciu: Mulţumesc şi eu.