Virgiliu Hodorogea: Suntem la Gaudeamus 2014 cu domnul profesor Adrian Cioroianu pentru o lansare de carte deosebită, o carte a unui fost coleg de facultate, domnul Constantin Corneanu, dar o carte foarte importantă pentru noi, românii.
Este vorba de "Victoria Însângerată - Decembrie 1989" - a Revoluţiei din Decembrie 1989, o nouă perspectivă cu date foarte exacte ale colegului dumneavoastră pe care aţi avut amabilitatea să o prefaţaţi.
O altă carte a distinsului dumneavoastră coleg a fost despre momentul geopolitic al României la cumpăna dintre Al II-lea Război Mondial şi trecera la comunism în România.
Aş vrea să faceţi un comentariu pentru acea situaţie de cumpănă, despre acea situaţie geopolitică şi despre cum vedeţi dumneavoastră situaţia geopolitică pentru anul 1989, la 45 de ani după Al II-lea Război Mondial?
Profesorul Adrian Cioroianu: Lucrurile sunt, sigur, mult mai complicate şi nu cred că pot fi rezumate foarte repede. Vă daţi seama că vorbim de o reformă în curs în acel moment, al lui Gorbaciov. Nimeni nu putea să ştie dacă ea va fi reuşită sau nu.
În acel moment ea părea a fi încă promiţătoare, iar sistemul părea a răspunde pozitiv la reformele lui Gorbaciov, şi mă refer la sistemul Perestroika care era în alte ţări comuniste cum ar fi Polonia, Ungaria, mai târziu Bulgaria şi Republica Democrată Germania bineînţeles.
Adică, din punctul meu de vedere acel val al schimbărilor, în ciuda a ceea ce spunea Gorbaciov, că nu s-a implicat, părerea mea este că tocmai sau inclusiv lipsa de implicare reprezintă un gest. Pentru că era mare lucru să şti că ruşii nu vor interveni împotriva celor care protestau. Bunăoară, la Leipzig, în Germania, sau la Budapesta, iar apoi în ţări precum Bulgaria, schimbarea s-a făcut direct la nivelul eşalonului doi, evident la sugestia Moscovei.
Deci, nu există niciun fel de îndoială că existau echipe de schimb într-un fel sub sugestia Moscovei.
Şi din acest punct de vedere trebuie să înţelegem că atunci reformele lui Mihail Gorbaciov păreau încă promiţătoare. Astăzi ştiu că pare o glumă să spui acest lucru pentru că ştim că ele au eşuat, dar în vara anului 1989 reformele lui Gorbaciov păreau promiţătoare şi chiar noi ne întrebam în România de ce oare Ceauşescu nu adoptă şi el acest drum care părea în acel moment mai în favoarea poporului.
Deci, la o analiză geopolitică a anului 1989 trebuie plecat de la speranţele pe care mulţi şi le puneau în Estul Europei, în Gorbaciov, în Mihail Gorbaciov care atunci era probabil în apogeul popularităţii sale şi era foarte simpatizat inclusiv în Vestul Europei.

Virgiliu Hodorogea: Ar trebui să amintim pentru cei care s-au născut mai târziu că atunci Gorbaciov a încercat o Comunitate a Statelor Independente (C.S.I. - Rusia), dar care a eşuat foarte repede.
Profesorul Adrian Cioroianu: NU. Comunitatea Statelor Independente a fost puţin mai târziu, a fost în 1990-1991. În vara anului 1989, el încă mai spera că reformele lui vor restructura în mod pozitiv Uniunea Sovietică.
Comunitatea Statelor Independente apare şi efectiv se materializează în anul 1991.

Virgiliu Hodorogea: Dacă ar fi să continuăm această extrapolare la anul 2014, când suntem în Uniunea Europeană, din nou avem un context geopolitic pe care am încercat să-l valorificăm, am intrat în NATO, dar mai departe nu vedem oarecum un orizont la această situaţie deoarece Rusia, actualmente, încearcă să-şi refacă influenţa mai ales prin acapararea Ucrainei, pas cu pas am putea spune, şi atunci care ar fi perspectiva pentru următorii 25 de ani?
Profesorul Adrian Cioroianu: Dacă ar şti cineva această perspectivă, vă daţi seama că probabil ar stăpâni el însuşi lumea. Personal, nu cred că Rusia va recupera Ucraina pas cu pas, mai curând mă aştept că în următoarea perioadă această atmosferă rece dintre Rusia şi Ucraina să dăinuie. Şi nu este numai o atmosferă rece, este chiar o atmosferă de conflict deschis în estul Ucrainei. Drept care cred că Rusia, din punctul meu de vedere, a comis multe greşeli. Ea pare acum agresivă şi chiar este agresivă, pare în ofensivă, dar din punctul meu de vedere este o ofensivă perdantă pentru că antagonizarea Ucrainei este mai puternică probabil ca oricând în istoria celor două state şi acest lucru se va repercuta cred eu asupra întregii Uniuni Europene, asupra întregii Alianţe Nord-Atlantice. Comportamentul agresiv al Rusiei a produs şi o regândire a priorităţilor în interiorul NATO.
Cred că şi în Uniunea Europeană comportamentul Rusiei a produs mai ales o impresie negativă şi a dus oarecum la creşterea solidarităţii, inclusiv în UE sau în NATO.
Drept care este greu de spus ce va fi peste 20 de ani, dar este mai bine să ne întrebăm dacă în anul 2015, bunăoară, în anul care urmează, se va ajunge la o calmare a situaţiei din estul Ucrainei.
Personal nu cred că se va ajunge la o calmare şi această tatonare reciprocă între Rusia şi Occident va continua, Rusia foarte agresivă şi probabil că Occidentul îi va răspunde cu sancţiuni economice din ce în ce mai dure care oricum lovesc foarte puternic în economia Rusiei.

Virgiliu Hodorogea: Vă rog o ultimă întrebare, avem în acest moment o continuare după părerea dumenavoastră a teoriei Rimland-ului? Fosta URSS, actualmente Rusia, încearcă să refacă acel Rimland al ei prin recucerirea peninsulei Crimeea spre exemplu?
Profesorul Adrian Cioroianu: Nu este vorba de Rimland, este vorba de locul esenţial pe care Ucraina îl avea în dispozitivul de securitate al Rusiei şi nu numai în dispozitivul de securitate, în ceea ce înseamnă Rusia ca putere imperială Ucraina era o prezenţă obligatorie. Rusia fără Ucraina nu este un imperiu, este o putere, o putere regională, poate să fie o mare putere regională fără Ucraina, dar cu Ucraina era un imperiu.
Ori pierzând Ucraina, Rusia are reale probleme de ordin geopolitic.
În rest, sigur că ea încearcă să-şi reconstruiască mai curând din perspectiva unui Preşedinte Putin, care decât să rămână în istorie ca Preşedintele care a pierdut Ucraina, preferă să rămână în istorie ca Preşedintele care a câştigat Crimeea eventual şi din acest punct de vedere, Crimeea este foarte importantă la Marea Neagră cum se ştie.
Nu era de aşteptat ca Rusia să renunţe la Crimeea, dar altfel, personal, cred că în egală măsură, câştigând Crimeea, Rusia a pierdut Ucraina şi este o pierdere foarte, foarte serioasă.

Virgiliu Hodorogea: Vă mulţumesc pentru interviu.