FORŢA POLITICĂ A FEMEILOR
volum coordonat de Andreea Paul (Vass)
Editura Polirom

Fragment din prezentarea susţinută de către Andreea Paul (Vass) cu ocazia lansării volumului FORŢA POLITICĂ A FEMEILOR în cadrul târgului de carte Bookfest 2011



Vă invit să fiţi alături la o dezbatere pe marginea prezentării acestui volum, care poartă un mesaj de forţă în sine, forţa politică a femeilor. Trebuie să vă spun de la bun început că nu este cartea mea ci este vocea femeilor active în politică aşa cum este exemplul doamnei Roberta Anastase, căreia îi mulţumesc din suflet că a ales să fie astăzi prezentă alături de noi, şi este vorba de vocea femeilor din toate partidele politice care au ales să ne dezvăluie din culisele propriilor lor experienţe cum au reuşit să crească politic. Totodată, este vorba de vocea femeilor care au excelat profesional, dar care nu au ales să facă pasul în politică. Avem un exemplu, pe doamna Corina Dragotescu căreia, de asemenea, îi mulţumesc pentru că a ales să vină aici să ne povestească de ce nu a ales un parcurs politic după sau în paralel cu experienţa ei de PR, jurnalistă, ş.a.m.d., care este percepţia dânsei vis-a-vis de femeile din politica românească. Evident, nu puteam în partea a treia să nu-i invit pe ei, pe colegii noştri de drum, pe partenerii noştri politici, pe domnii, diriguitorii politici de marcă, jurnaliştii de marcă, intelectualii de marcă, să ne spună cum percep dânşii reprezentarea politică a femeilor din România. Eu am pornit la drum cu câteva idei preconcepute. Femeile s-ar putea să nu ştie să facă politică sau s-ar putea să nu-şi dorească să facă politică, totuşi, se întâmplă ceva în această naţiune şi anume că în pofida faptului că mai mult din jumătate din resursele umane ale acestei naţiuni sunt de gen feminin, totuşi, avem în Parlament doar 10% femei şi doar două femei ministru. De ce stăm aşa de slab, de ce dăm dimensiunea unei democraţii încă atât de puternic ancorate în misoginism? Şi am pornit la drum cu gândul de a demonta aceste percepţii ale mele şi ale combatanţilor mei, că de, cu toţii pretindem că ne pricepem la politică, la fotbal şi la femei. Ori de data aceasta trebuie să admit că foarte multe dintre aceste idei preconcepute au fost demontate de către vocea femeilor în politică. Trebuia să le ascultăm cu răbdare, trebuia să le adunăm într-un mănunchi în această carte pentru a le pune la dispoziţia nu doar doamnelor care sunt de succes în politica românească, căci ele ştiu, bineînţeles, ce au de făcut, dar este un mesaj pe care-l transmitem către doamnele care încă nu au avut acest curaj. De ce? Multe vor spune poate că politica este mult prea corozivă. Nu sunt dispusă să fac compromisurile pe care eu cred că le presupune politica, privind din exterior. Ori poveştile acestor doamne arată că se poate, dar că este nevoie, într-adevăr, de un sacrificiu, de o renunţare la viaţa personală pentru a te pune în sprijinul comunităţii, căci în definitiv asta înseamnă politica: a te pune în sprijinul comunităţii şi nu în sprijinul propriilor interese. Vreau doar să mă opresc aici pentru că nuanţele pe care le oferă acest volum sunt multiple. Tabloul pe care-l desenează este unul eterogen. Acest volum, de fapt, dă dovada că este posibil în România un dialog structurat pe o temă atât de gravă cum este cea a subreprezentării femeilor în politică. Se oferă soluţii multiple. Eu personal rămân adepta unei cote minimale de gen care nu reprezintă o impunere cifrică absurdă. Nu. Ea presupune ori o alternativă de a impune o cotă procentuală minimală în rândul candidaţilor, iar Electoratul să-şi spună cuvântul, ori alternativa unui echilibru perfect de gen pe perioada campaniilor electorale, fie în presa scrisă, fie în presa audio-vizuală. Sunt cel puţin două metode de îmbunătăţire a reprezentării femeilor în politică. Dar dialogul rămâne deschis. Această carte deschide această dezbatere publică, vom face şi un forum pe internet unde îi invităm pe toţi cei care au o opinie să şi-o exprime vis-a-vis de această problemă, după care sperăm să-i tragem de cheiţă şi pe reprezentanţii noştri din Parlamentul României pentru a găsi ei o alternativă de a îmbrăca într-un act legislativ opinia care domină în rândul cetăţenilor.

Interviu cu Andreea Paul (Vass)
realizat de Virgiliu Hodorogea
cu ocazia lansării volumului FORŢA POLITICĂ A FEMEILOR în cadrul târgului de carte Bookfest 2011





Vă dă foarte mult curaj această carte?
Da. Îmi dă curajul, în primul rând, pentru un dialog structurat.

Şi cum vi se pare că merge în clipa de faţă politica din România cu ajutorul femeilor?
Una ancorată încă foarte grav în misoginism. Şi toate cifrele o probează şi asta ne dă şi dimensiunea democraţiei pe care o trăim.

Revenind asupra primei idei, dacă faptul că sunt puţine femei în politica românească, v-a ambiţionat în mod deosebit?

Da şi cartea aceasta nu militează pentru reprezentarea într-o poziţie superioară a mea, a Robertei Anastase, a Elenei Udrea, nicidecum.
Cartea se adresează femeilor care poate încă n-au avut curajul să facă pasul în politică, pe motiv că este încă prea corozivă şi presupune mult prea multe compromisuri sau pur şi simplu nu au loc de bărbaţi. Cifrele sunt dezarmante.
Ori din acest punct de vedere ascultăm vocea politică a femeilor active în politică care arată cât de uşor sau de dificil le-a fost, dar care cred că le alimentează curajul femeilor să facă acest pas pentru că pot să facă politică, ştiu să facă politică şi multe dintre ele îşi doresc să facă politică, dar mai mult decât atât, trebuie să-i convingem şi pe partenerii noştri de drum, pe domnii, pe diriguitorii politici de gen masculin exclusiv să accepte competenţa, profesionalismul, moralitatea femeilor.
De ce? Pentru că mai mult de jumătate din populaţia României este reprezentată de către femei. Şi uite cum subutilizăm jumătate din resursele umane ale acestei naţiuni.

M-am uitat puţin în primele pagini ale cărţii şi am văzut că la un moment dat încercaţi să urmaţi o recomandare de la Consiliul Europei, mai exact a domnului Jose Manuel Barroso, care spunea că totuşi ar trebui să fie cam 30% femei în politică. Dacă vă mulţumiţi doar cu 30%, noi vă dorim chiar mai mult, dar să nu fie chiar 50% la 50%. Ce spuneţi?
Nimeni nu impune lucruri imposibil de realizat. Când vorbim de cote minimale de gen de cel puţin 30% sau 40% cum este iniţiativa legislativă a doamnei Sulfina Barbu, ea se referă la numărul de candidate în total candidaţi scoşi în bătălia electorală, după care sigur că Electoratul alege, îşi dă votul pentru unii sau pentru altele.

Eu mă gândeam că dacă veţi veni cu 50% la 50% cotă pentru următoarele alegeri, veţi avea şanse să aveţi mai mult de 50% candidate alese şi atunci m-am gândit că dacă veniţi doar cu 30% mai avem şi noi o şansă.
Nu. Cred că avem de parcurs multe etape până să ajungem la un echilibru perfect de gen în politica românească şi nu numai în politica românească ci şi în liniile erarhice decizionale ale politicii româneşti pentru că reprezentarea nominală nu rezolvă decât parţial problema.

Eu vă mulţumesc foarte mult şi vă doresc să fie aşa cum v-aţi dorit dumneavoastră.

Eu vă mulţumesc.



www.polirom.ro